Destinul eroilor nu este să trăiască în confort, ci să lumineze epoci prin flacăra jertfei lor.” Lucian Blaga
Am început acest discurs cu un citat din Lucian Blaga, scriitor și filosof român, pentru a evidenția că aici, pe acest pământ sacru, pe care noi pășim zilnic cu multă dezinvoltură, există sânge care strălucește în fața pașilor noștri. Au trecut peste 100 de ani și acești eroi sunt încă vii, pentru că atât de multe generații au reușit să transmită mai departe jertfa lor. Noi nu i-am cunoscut, poate cei bătrâni își amintesc că bunicii lor au fost în război. Însă, dacă citim numele inscripționate de pe aceste plăci de beton, nu vom reuși să ne identificăm cu vreo amintire, însă dacă spunem că aici sunt eroii neamului românesc….mintea noastră începe să deruleze diferite imagini: soldați decedați, război, mame care au plâns după copii și soții lor, foamete, durere….
Cred că nu există om care să nu devină tulburat la aceste imagini. Acești eroi ne luminează sau cel puțin așa ar trebui…ca noi să fim conștienți de jertfa lor și să nu mai repetăm o astfel de istorie crudă prin care zeci, sute de mii de vieți să fie pierdute.
Pentru mine este fabulos cum istoria acestei suferințe nu se pierde….nu se uită. Vă invit să luăm un nume, badea Traian, care a murit în aceeași perioadă cu soldații din război, dar decesul său a fost ca urmare a unei boli sau chiar de bătrânețe. Astăzi nimeni nu îl mai amintește într-o rugăciune, nimeni nu mai povestește de el. Este dat uitării. La fel vom fi și noi, care ne trudim să construim betoane peste betoane…Aici intervine ce spunea un filosof român: ,,A fi erou în sensul cel mai universal al acestui cuvânt este a dori un triumf absolut. Dar acest triumf nu poate fi obţinut decât prin moarte.”, dar nu cred că se referea la acea moarte pe care o știm cu toții, simpla trecere la cele veșnice. Cred că e vorba de sacrificiul față de cel apropiat. Dăruirea totală pentru copilul tău, pentru părinți, pentru cei dragi, pentru prieteni, vecini. Doar prin acest mod urmașii vor păstra vie amintirea noastră: dăruind bunătate! Astăzi așa putem deveni eroi. La școală studiem diferiți scriitori, filosofi. Biserica ne vorbește despre Isus și apostolii săi. Nici ei nu sunt uitați. Îi putem considera eroi, pentru că spiritul lor prin ceea ce au transmis a rămas viu.
Pentru a închide acest discurs doresc să vă povestesc o discuție pe care am avut-o recent cu copilul meu în vârstă de 6 ani. În urmă cu aproximativ 3 săptămâni a fost la plimbare cu alți copii și voluntari pe dealul Coșna. Au primit ca misiune să găsească schije, rămășite din timpul războiului. Din ce mi-a spus trebuia să găsească minim 5 schije pentru a fi premiați. Nu știu unde le-a găsit, nu îmi dau seama cum a reușit să le vadă pentru că nu au căutat cu detectorul, nici măcar nu au săpat. El mi-a răspuns simplu: ,,Le-am găsit pe drum”. Ajungând acasă mi-a arătat ce a găsit și mi-a povestit cum a fost. La un moment dat, l-am zărit că era îngândurat și nu mai spunea nimic. Mi-a întins mâna în care ținea schijele și a spus: ,,Tata, ia aceste schije și du-le la mormântul celor care au luptat și au murit” M-a uimit cum un copil de 6 ani amintește, în felul lui, de acești eroi. Am luat schijele și i-am promis că așa voi face. După câteva zile, m-a întrebat dacă am dus schijele la mormântul soldaților.
Fiind în apropierea acestei sărbători am considerat că această întâmplare să primească o semnificație aparte. Am pus schijele într-o cutie care are pe capac imaginea Sfintei Maria, pentru că astăzi avem sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului și am legat o bandă tricoloră pe care scrie ,,România”.
Aș vrea să privim această imagine: Sfânta Maria, mama celor îndurerați, se roagă necontenit pentru sufletul eroilor care s-au jertfit pentru țara noastră așa cum ar face o mamă care și-a pierdut copiii în război.
Cu acest gând depun aici, în cimitirul eroilor, cutia cu schijele din război care poartă imaginea Sfintei Maria.
Dumnezeu să ne binecuvânteze cu pace și să ocrotească România!
Primarul comunei Oituz
Claudiu Petrișor