Comuna Oituz este alcatuita din 6 sate, fiecare avand particularitati istorice proprii.
Prima atestare documentara a satului Oituz, care pana in anul 1968 a purtat
denumirea de Grozesti, a fost la 15 martie 1410, printr-un uric scris pe pergament la Suceava in timpul domnitorului Alexandru cel Bun, care , pentru slujba credioncioasa a miluit pe Domoncus stolnic, si fratele sau Blaj si Iacobu, fiul lui Gheleb Miclous. A doua atestare este din vremea domnitorului Stefan cel Mare printr-un uric din 11 august 1479.
Denumirea de Grozesti este si mai veche decat prima atestare documentarã.
Se pare cã actualul teritoriu al satului ar fi apartinut, odatã, unui mare cãpitan de osti cu numele de Groza.
Satul Marginea, dupã descoperirile arheologice, pare a fi cea mai veche asezare a comunei. Se pare cã denumirea de Marginea ar proveni de la faptul cã o parte din populatia fostei Mãnesti s-ar fi asezat la marginea localitãtii Oituz, unde a gãsit conditii prielnice, respectiv terenuri pentru culturi si necesarul de apã.
Satele Ferestrãu-Oituz si Cãlcai au luat nastere prin roiri de populatie, mai intai formandu-se doar niste nuclee, dupã care acestea sau mãrit. Ele au fost permanent sate ale comunei Oituz. Acestea au apãrut intre secolele al XVII-lea – al XIX-lea.
Satul Harja ar fi apãrut pe la jumãtatea secolului al XVII-lea prin stabilirea unor familii de ciobani. Primul nucleu al satului era situat pe stanga Oituzului si era format din ciobani plecati din Rucãr, Dragoslavele, Soveja si Poiana Sibiului. Ei au gãsit in zonã pãsuni si fanete necesare cresterii oilor. Satul se va intinde prin aparitia altor douã nuclee: Flocestii si Jãvrenii, ambele situate pe dreapta Oituzului. Satul Hirja a fost resedintã de comunã panã in 1968, in componenta lui fiind si Poiana Sãratã.
Prima mentiune documentara a satului Poiana Sãratã este in anul 1832 sub
numele de Satul Sarat si denumit ulterior Poienile Sarate. El a pendulat intre
administratia Austro-Ungara panã la Marea Unire din 1918, apoi a Romaniei panã in 1940, apartinand judetului Trei Scaune panã in 1929, apoi judetului Bacãu panã in 1940. In urma Dictatului de la Viena, satul trece in administrarea Ungariei, fiind ocupat de unguri la 13 septembrie 1940. Dupã rãzboi, revine Romaniei functionand ca o comunã aparte panã in 1952 cand este inglobat comunei Harja.
Pana in anul 1865 satul Grozesti s-a aflat in proprietatea vornicului Lascar Bogdan cand, in urma Reformei agrare din 1864 un numar de 534 locuitori au fost improprietariti. Improprietariri ale taranilor din comuna Oituz vor mai avea loc si in urma Reformelor agrare din 1921 si 1945.
Comuna Oituz a fost scena bataliilor din Primul Razboi Mondial 1916-1918,
datorita pozitiei sale geografice, fiind una dintre cele mai joase trecatori (866 m) dintre Transilvania si Moldova. In cinstea eroilor cazuti pe aceste meleaguri a fost ridicat ”Monumentul eroilor cavaleristi” – monument national si au fost infiintate doua cimitire ale eroilor, in Oituz si Poiana Sarata.
