Tradițiile noastre

Comuna Oituz, ca majoritatea comunelor judetului Bacãu, rãmâne pãstrãtoarea unor bogate mãrturii de culturã si civilizatie popularã. Mestesugurile au apãrut din antichitate si au evoluat de-a lungul perioadelor istorice. Ele constituie simbioza dintre cadrul natural (cu toate elementele sale), evolutia populatiei si retelei de asezãri umane si conditiile istorice.


1.Lemnul – legat de domeniul carpatic si subcarpatic, a existat din abundentã, prelucrarea lui presupunând cea mai diversificatã specializare: dogari, cosãrcari (unicul loc din judetul Bacãu unde cosãrcile se prelucreazã din fâsii de alun), dulgheri, tâmplari, lingurari si constructori de porti din lemn. Obiectele confectionate din lemn sunt: butoaie de vin (din lemn de stejar), cãzi (lemn rãsinoase), cosuri (fâsii de alun).


2.Olãritul – traditie si activitate industrialã cu profit în ultimii ani (oferte pentru Franta, Austria, Germania).


Bine reprezentat prin ceramicã rosie smãltuitã dacicã (în judet – doar trei puncte: Oituz, Frumoasa – Balcani pentru ceramicã neagrã si rosie smãltuitã si nesmãltuitã, Solont – ceramicã neagrã).


Obiectele (preparate din lut) sunt ornate cu motive traditionale strãvechi: râuri, linii, valuri, creanga bradului cu o pastã subtire de humã. Dupã uscare, urmeazã prima ardere, într-un cuptor urias, rezultând culoarea rosie. Dupã prima ardere urmeazã smãltuirea în culori variate, cu minimum de plumb. Obiectele sunt: lãptare, oale de sarmale, ghivece de flori, ulcioare, cãnite de vin si tuicã.


3.Fierarii – tot mai rari, realizeazã potcoave, scoabe, lanturi, topoare, tapine.


4.Pietrarii – sculpteazã cu dalta si ciocanul stâlpi de poartã, semne funerare, figuri decorative pentru împodobirea mormintelor si curtilor (animale de pe plan local si exotice).


5.Torsul, tesutul, prelucrarea inului, cânepei, lânii se practicã si astãzi. Obiectele tesute sunt variate:
a. la rãzboi – scoarte mocãnesti, macaturi, saci, desagi, piese de port popular
b. manual – stergare de perete, alte piese de îmbrãcãminte.


Scoartele mocãnesti sunt tesute din lânã în culori naturale si decorate cu diverse motive specifice: „suveica”, „foaie de pãpusoi”, „coroana reginei”, „coada rândunicii”, „crengutã de brad”.


Costumele populare sunt simbioza dintre populatie – conditii istorice – natura locurilor. Pentru satele moldovenesti ale comunei, costumul femeiesc cuprinde:
- catrintã neagrã cu linii verticale rosii, negre, maro (tesutã la rãzboi);
- bete cu linii orizontale (tesute la rãzboi);
- ie alba cu „pui” (puncte) galbeni – ie cu motive geometricesau florale în culori negre si galbene sau rosii;
- tulpan (batic) mocãnesc negru cu flori galbene.


Costumul bãrbãtesc este format din:
- itari albi din aba (postav alb), strânsi pe picior;
- cãmasã albã, scurtã, cu motive florale sau geometrice negre si galbene (la gât si mansete);
- cãmasã albã, lungã, cusutã cu motive florale sau geometrice galbene si negre (la guler si poale);
- chimir – încinge cãmasa lungã;
- ilic din aba cu gãitane negre;
- cãciulã neagrã sau brumãrie pe cap.


            În Poiana Sãratã costumul femeiesc este alcãtuit din:
- fustã lungã din mãtase neagrã sau maro;
- ilic negru sau maro cu gãitane rosii;
- cãmasã dantelatã albã;
- giumbir negru cu „coadã” pe cap având „boabe” galbene sau rosii (batic legat sub forma unei cãciulite);
- maramã de borangic – peste giumbir.
                  Costumul bãrbãtesc comportã:
-         pantaloni albi, largi din aba;
-         cãmasã albã cu flori negre cu galben;
-         ilic alb din aba cu gãitane negre;
-         brâu tricolor, iar pe cap cãciulã neagrã sau brumãrie.


          Cercetarea si conservarea artei populare rãmân o prioritate în contextul integrãrii tãrii în Uniunea Europeanã.
 
Prof.  Oprea A.

 

 

Înapoi